Învârt butonul de volum până aproape de maxim, cu îndârjire. Nervii mei auditivi refuză însă sincronizarea cu intensitatea sunetului-poate şi fiindcă s-au obişnuit cu aceleaşi note de început ale unui talmeş-balmeş sonor, pe care nu îl mai percep.
Secunda 0 e totul; ce e dincolo e tăcere, sau zgomot. Dacă aş avea de ales, aş alege moartea pură şi simplă, fără niciun fel de viaţă după ea-eterna secundă 0, suspendată în timp şi în spaţiu.
Ziua de azi a avut ceva din parfumul vieţii de dincolo, o posibilă senzaţie de perpetuu plictis. Şi cam atât. Mâncat, dormit, cugetat, vegetat la soare, cu o semicarte în mână. Ceva nostalgii, plus vreo trei-patru fire rupte legate...
(Nu ştiu ce) va urma.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu