...le doigt doit etre tres impoli. Sau naiv, dacă crede că lumea va privi la cer, şi nu la deget, eventual la mâna de la capătul lui, apoi la cel care-l ţine cu obstinaţie în sus, încercând să distragă atenţia de la infima lui persoană, singura, de altfel, pierdută într-un infinit ne-apăsător.
L'imbecile regarde le doigt... şi nu numai că priveşte, începe să judece. Să eticheteze. Să claseze: categorii, subcategorii şi alte specii. Să închidă fiecare specie în sertarul corespunzător. Apoi, la cea mai mică tentativă de evadare a celui închis, să urle de disperare că n-are încuietori şi chei.
Deşi degetul încă nu şi-a luat în primire funcţia de acuzator-vorbesc aci de index-cu siguranţă o va face, mai devreme sau mai târziu. Şi totul va fi pus la index. Inclusiv cerul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu